Acest sos isi are originea in nordul Italiei. Desi definitia a ceea ce este de fapt un sos de rosii pare oarecum incerta, in sensul de „sos obtinut in principal pe baza de rosii”, primele surse certe ale unui astfel de preparat ne conduc la bucataria napolitana. Antonio Latini a fost primul care a ilustrat o reteta, cu toate ca in cazul sau, ar trebui sa vorbim de o salata de rosii fierte mai degraba decat de un sos adevarat. Prima lucrare care a propus in mod sistematic utilizarea unui sos de rosii, o gasim intr-o carte de bucate publicata la Neapoli, in anul 1773, cand Vincenzo Corrado, in cea mai celebra lucrare a sa, a propus treisprezece retete de sos din rosii, simptom evident al unui obicei,de-acum raspandit in sudul Italiei. Chiar si in acest caz este vorba de sosuri menite sa insoteasca preparatele,niciodata pastele fainoase, nementionand efectiv compozitia preparatului.
Prima lucrare care ilustreaza o reteta in care rosiile sunt sugerate drept condiment pentru pastele fainoase uscate, ii este atribuita lui Francesco Leonardi care, in lucrarea sa monumentala de sase volume, Apicio Moderno, propune „Ragù di Maccaroni” la pagina 25, din volumul IV, cu care ne trimite la reteta „Maccaroni alla Napolitana”.
Aceasta traditie consolidata, va fi confirmata in anul 1807, cand, tot la Neapoli, in cartea „La cucina casereccia”. Aceasta carte, avea sa fie prima carte de bucate, in care sosul de rosii inceteaza sa mai fie o simpla garnitura si intra in sfarsit in pregatirea preparatului; in acest caz, „Ragù de vita sau vitel”, primul dintre ragù-urile napolitane. In fine, in editia din 1844 lucrarii Cucina Casereccia, Ippolito Cavalcanti, a publicat prima varianta a unuia dintre cele mai cunoscute sosuri italienesti, si-anume, sosul din rosii, ulei extravirgin de masline, usturoi si busuioc.
Totodata, trebuie sa stim ca, desi este adesea mentionat ca fiind primul bucatar care a propus o combinatie de paste fainoase si sosuri din rosii, in nicio lucrare de a lui Antonio Nebbia, excluse editiile de la sfarsitul secolului al XIX-lea, nu apare aceasta combinatie, nici macar indirect! Acestuia din urma, trebuie sa ii recunoastem meritul pentru a fi autorul orezului cu rosii, „risotto al pomodoro” si cel care a propus smantana, in prima sa lucrare, la pagina 24.
Aceste randuri, va pot confirma si voua, bogatia gastronomiei italiene in cateva vorbe, astfel aducandu-va la cunostinta si autori gastronomici necunoscuti in Romania, decat de cei care au studiat in profunzime bucataria din peninsula.
Ingrediente:
2 cepe galbene mari
1 tija telina Apio
3 felii subtiri piept afumat
1 morcov mare taiat pe lung si feliat
150 ml ulei extravirgin de masline
4 cutii rosii decojite Mutti
500 ml suc de rosii, daca este posibil de casa
½ pahar vin alb sec
1 lingura concentrat rosii Mutti
1 lingura busuioc uscat
Sare dupa gust
Preparare:
- Incalzim intr-o oala, uleiul extravirgin de masline, apoi adaugam ceapa tocata marunt, tija de Apio, taiata felii subtiri, feliile de piept afumat taiate marunt si morcovul.
- Le sotam pana cand ceapa devine sticloasa si stingem cu vinul alb. Cand vinul s-a evaporat, adaugam rosiile decojite, zdrobite cu mana, sucul de rosii, concentratul de rosii, potrivim de sare si busuioc.
- Reducem focul la minim spre mediu si fierbem fara capac, timp de circa 50-60 minute, pana cand sosul va deveni gros.
Aceasta este o portie mare, pe care o putem utiliza la condimentat paste fainoase, lasagna in cazul in care o vrem fara carne, risotto sau minestrone. Poate fi pastrata in borcane de sticla, la frigider, timp de circa 5 zile sau o putem portiona si pastra la congelator, timp de 1 luna.
Rosiile decojite Mutti si concentratul din rosii, le puteti achizitiona aici
