Prepararea tocanelor este se pare cea mai veche metoda de preparare a carnurilor, dupa cea in carbune incins. Inca de la inventarea focului, omul a invatat cum sa incetineasca prepararea carnii, in asa fel incat sa poata obtine un preparat delicios, prima dovada de preparare a tocanelor aflandu-se in Vechiul Testament. De asemenea in anumite inscrisuri romane, vine mentionata tocana. La vremea respectiva majoritatea retetelor erau preparate din carne de oaie.
Despre gulyàsul unguresc v-am scris deja pe Arta Gustului si amintesc acest preparat, deoarece si acesta din urma este tot o tocana, diferenta fiind facuta de modalitatea de preparare si condimente. Mai multe informatii despre una din retetele mele de familie, o puteti gasi aici:
Practic tocana era una dintre preparatele barbarilor, migratorilor si a pastorilor, fiind preparata in opririle acestora. Mai tarziu in secolul al XIV-lea, epicurianul francez Taillevent, aminteste de tocana de vita de aceasta data, in inscrisurile gastronomiei moderne ale acelor vremuri, in Franta preparatul fiind numit “ragú”.
In secolul al XIX-lea tocanele constituiau mancarea de duminica si de sarbatoare, in sezonul rece si datorita metodei de preparare, era gasita in mai toate hanurile si carciumioarele din Europa, fiind preparate din carne de vita fiind utilizate si bucatile de carne mai fibroase, obtinute din sacrificarea cailor sau a magarilor, carnuri foarte des utilizate la acea vreme. Ganditi-va cat de norocosi suntem noi astazi, avand posibilitatea de a prepara o tocana intr-o ora, cand in vremurile apuse prepararea unei tocane putea sa dureze intre 8 si 10 ore, din acest motiv fiind preparata in opriri sau peste noapte.
Si daca am primit in dar un pachet de gulyas de strut, cu ocazia campaniei Gourmet de Strut, nu puteam sa pierd ocazia sa prepar ceva delicios pentru voi. Am creat o noua reteta de care va veti indragosti cu siguranta, dar va trebui sa respectati ingredientele si pasii retetei. In Bucuresti, singurul loc unde puteti gasi vin de coacaze negre si rosii este aici si va asigur ca sunt produse delicioase, preparate in locul meu de bastina, Hargita:
www.facebook.com/danikamestereli/?pnref=lhc
Ingrediente pentru tocana:
1 pachet gulyas de strut de la Gourmet de Strut
4 cepe rosii
1 morcov mare
1 ardei gras rosu
4 felii de slanina afumata
1 lingurita tarhon uscat
¼ praf de chimion
½ lingurita maghiran uscat
150 ml vin de coacaze negre
Sare mediteraneana
Ingrediente orez:
5 cescute orez basmati
30 gr hribi uscati
1 plic praf de sofran
1 cub unt cu verdeata de la Meggle
50 ml vin alb sec
2-3 linguri de ulei extravirgin de masline
1 lingura patrunjel verde tocat marunt
Sare mediteraneana
Preparare:
- Voi incepe prin a va spune ca secretele unei tocane sunt: calirea cepei si procedeul de fierbere. Curatam si spalam ceapa, morcovul si ardeiul rosu. Ceapa o tocam marunt, ardeiul rosu il taiem in cubulete foarte mici si morcovii rondele. Asezam cele 4 felii de slanina afumata intr-o cratita antiaderenta la foc mic ca sa se topeasca, apoi adaugam ceapa tocata, ardeiul si morcovii si le calim la foc mic. Cand ceapa a prins o culoare usor aurie, stingem cu putin vin de coacaze, fierbem 2 minute si adaugam gulyàsul de strut dar nu inainte de a elimina bucatile de slanina afumata. Dupa alte 4-5 minute, adaugam restul vinului, adaugam mirodeniile si circa 1 pahar de apa, acoperim si fierbem la foc mic, timp de 50-60 de minute circa. Despre vinul de coacaze pe care noi ardelenii il numim, vin de strugurei, trebuie sa va spun ca este un deliciu, un vin unic care este considerat si un excelent medicament pentru anemici. Eu am primit in dar o sticla de la prietena mea din copilarie Simina si m-am tot invartit in jurul sticlei pentru ca imi place nespus. Si daca tot mai ramasese putin in sticla, mi-am zis sa il folosesc la acest preparat pentru ca confera un gust special carnurilor, atat cel din coacaze rosii, cat si cel din coacaze negre.
- Cat despre orez, prepararea este la fel de simpla ca si cea a tocanei. Astazi am folosit orez basmati pe care de obicei il folosesc doar fiert. Incalzim intr-o tigaie antiaderenta uleiul extravirgin de masline, adaugam orezul si il calim usor. In timp ce orezul se caleste, asezam hribii uscati intr-o cana cu apa calduta, pentru a le permite sa se re-hidrateze. Intr-o cescuta mica asezam praful de sofran si adaugam putina apa calduta. Stingem orezul cu vinul alb, adaugam hribii si potrivim de sare. Nu vom arunca apa in care am re-hidratat hribii, dupa circa 10 minute o adaugam la orez si adaugam si sofranul dizolvat. Nu as putea sa va spun exact cat anume vom fierbe orezul pentru ca depinde de la sortiment, la sortiment. De aceasta data a fost nevoie de circa 25 de minute la foc mic, tocmai din acest motiv, incepem sa il preparam dupa circa 30 de minute de cand am pus la fiert tocana pentru ca trebuie sa fie toate gata in acelasi timp. La final adaugam la orez un cubulet de unt cu verdeata de la Meggle si patrunjelul verde, proaspat tocat.
- De acum lasati-va fantezia sa lucreze la plating, eu am servit tocana asa cum puteti sa vedeti din fotografii, asociindu-l cu un Monica de Sardegna, un vin rosu cu caracter.
Tocana mea de strut a iesit delicioasa, carnea aceasta demonstrand inca odata cat de usor este de preparat si cat de versatila poate fi. Valiuschka s-a lins pe buze, la fel ca si noi. Pentru el a fost prima experienta cu carne de strut si nu i-am spus ce fel de carne este, pana cand nu am vazut farfuria curatata. Nu ii venea sa creada ca poate fi atat de buna! Sandro care este obisnuit cu carnea de strut, intrucat in Elvetia aveam o crescatorie la cativa kilometri de casa si consumam carne de strut, destul de des a spus ca este cea mai delicioasa reteta pe care am preparat-o vreodata din carne de strut, asadar dragilor sunt multumita.
Stiti ceva? Eu mai vreau! Si pana data viitoare, alegeti cu grija produsele pe care le achizitionati, mancati sanatos!
