Piedmontul este locul de excelenta al castelelor cu o prezenta larg raspandita pe teritoriu si probabil unic in lume pentru densitate. Peisajele vitivinicole ale acestui teritoriu sunt Patrimoniu UNESCO, un loc in care mana inteleapta a omului a reusit sa colaboreze cu natura pentru a crea o viticultura care respecta mediul cu o productie de vin de inalta calitate. Castelele reprezinta un element important al panoramei: acestea se disting prin multiplele solutii arhitecturale, stilistice și functionale care le fac unice; niciun castel nu a fost model pentru altul si toate acestea s-au intamplat probabil prin complicitatea istoriei care a plasmat fiecare loc intr-o maniera diferita.

Ne aflam la doar cativa kilometri de Acqui Terme si ni se arata maiestuos Castelul Morsasco, pe numele sau intreg: Castello Pallavicino gia dei Malaspina. Zona Monferrato ne propune imagini sugestive si peisaje fabuloase, dar ceea ce se vede de la castel este de o frumusete rara.

Din partea de sus a dealului, putem admira Valea Bormidei, la vest se vede pana in Acqui Terme, la est este vedere catre Alessandria, dar de aici putem vedea si pantele meridionale ale Apeninilor. Pentru a ajunge la castel, urcam in sat si trecem pe stradutele foarte inguste, pana la o mica piata care astazi se numeste Vittorio Emanuele al II-lea si care odinioara era centrul politico-economic al satului Morsasco.

Acolo sus, deasupra usii care duce spre castel, se afla turnul ceasului, a carui constructie dateaza din 1697. In corpul inferior al cladirii se afla casa numita "Casa del Boia", (casa calaului) deoarece aici a fost asezat carligul pe care veneau spanzurati prizonierii. Odata intrati pe sub arcul de piatra, drumul continua pana la biserica parohiala din Morsasco ce dateaza din secolul al XVI-lea si ii este dedicata lui San Bartolomeo. Aici sunt pastrate mai multe picturi valoroase ce ii sunt atribuite lui Giovanni Monevi.  Totul este ordonat, flori pe balcoanele anticelor case din piatra, scari inguste si parca totul pare desprins din alte vremuri.

Pe fatada castelului,  zugravit in anii 20, sunt inca vizibile urmele stemelor nobiliare a familiilor care au fost proprietare in timp: Aleramici, Del Bosco, Malaspina, Lodrone, Guasco, Gonzaga, Centurione Scotto si Pallavicino.

Gazda noastra este Franca Mollo, proprietara castelului care ne poveste despre istoria castelului.

Castelul, mentionat pentru prima data in secolul al XIII-lea, a avut o importanta strategica semnificativa de multe decenii, insa nu este cunoscuta data constructiei. Ceea ce se stie cu certitudine este faptul ca in primii ani ai secolului al XIII-lea,au dat viata asezarii,  locuitorii din Placiano, o asezare celto-liguriana situata pe un delusor  cu vedere spre actualul sat Morsasco. Primele inscrisuri despre Morsasco dateaza din 1224 si se refera la o donatie a marchizului Del Bosco, impreuna cu alte teritorii din Monferrato, catre Republica Genova.

Mai tarziu, Violante Malaspina, fiica si mostenitoare a ultimului marchiz din 1530, a donat Morsasco sotului sau, contele Giovanni Batta Lodrone, colonel al Imparatului Carol al V-lea, de origine din Trentino. Contii de Lodrone au detinut proprietatea pana  in 1599 cand Morsasco a revenit Camerei Ducale.

La 21 Iulie 1599, Vincenzo I Gonzaga, Duce de Monferrato, vinde Morsasco, Marchezului Barnaba Centurione Scotto din Genova. De atunci, satul a urmat istoria Monferrato-ului, pana la sosirea Regatului Savoia in 1708, intrand astfel in Regatul Sardiniei, apoi in Regatul Italiei si in fine in Republica Italiana.

Odinioara, de dimensiuni modeste, castelul a fost marit in diferite etape de catre proprietari; de catre Malaspina  in secolul al XV-lea, de catre contii Lodrone in secolul al XVI-lea si la inceputul anului 1700, de catre familia Princiara Centurione.

Printre nenumaratele saloane ale castelului, se afla si un salon amplu care era folosit pentru jocul “Pallacorda” care este anticul joc al tenisului, apartamentele castelanilor, doua saloane superbe imbogatite cu fresce si seminee antice si inchisoarea pe peretii careia exista inca zgarieturile si scrisurile prizonierilor. Desigur, nu ne-am putut rabda cu Moldy, am vrut sa fim principese pentru o zi si iata-ne inchise in inchisoarea mai sus mentionata; de ce o sa va intrebati: pentru ca am vrut sa revolutionam castelul si Franca, ne-a inchis acolo. Degeaba strigi dupa ajutor, nimeni nu te va auzi aici la ultimul etaj al castelului,in turn; de fugit nu ai cum sa fugi prin fereastra de 30 de centimentri pe care abia intra o modesta raza de soare si care pe deasupra are si zabrele din fier. Dar am avut aici o experienta pe cat de stranie, pe atat de infricosatoare: ne-au vizitat fantomele inchisorii, printre acestea fiind si o principesa care fusese inchisa aici chiar de catre consortul ei, care  intors din razboi dupa doi ani, a gasit-o insarcinata. Pana la urma, lumea era aproape la fel si atunci, cu diferenta ca astazi exista divortul.

Pe turnul de sud-est al castelului este vizibila o placa din piatra pe care a fost sculptata stema Centurione Scotto, iar pe colturile turnului sunt capete de leu, simbolul heraldic al contilor Lodron. In biserica parohiala despre care v-am scris mai sus, se regasesc o serie de fresce de o frumusete rara, realizate de catre Ivaldi. Altarul principal, de o manopera extrem de rafinata, dateaza din secolul al XVI-lea, in  timp ce pe altarele laterale exista picturi datand din secolul al XVII-lea. In antica sacristie este expusa o lucrare a celebrului pictor Beccaria, datat in secolul al XVII-lea iar in exterior gasim o colonada foarte frumoasa construita de catre familia Delfini.  

Din pacate unul dintre locurile magnifice din castel, Galleria della Pallacorda este inchisa pentru restaurare si nu am putut sa o vedem.

Franca ne-a condus apoi in subteranele castelului care erau folosite drept depozit de cereale, pivnitele de vin cu butoaie de 2000 de litri si camere de pastrare a alimentelor. Gradinile castelului de o frumusete covarsitoare!

Pentru amantii frumosului din rastimpuri, acest castel este un loc de pus in agenda.

La sfarsitul anilor 80, castelul a fost achizitionat de catre celebrul arhitect si designer naval, Aldo Cichero. Din pacate, la acea data castelul era degradat, cu acoperisurile deteriorate si lipsea mobilierul original. Dupa ce au efectuat reparatii, au utilizat castelul multi ani pentru ceremonii si evenimente. In 2006, Aldo si Franca s-au mutat in castel si au hotarat sa deschida castelul evenimentelor culturale si publicului larg pentru a putea admira frumusetea acestuia. Aldo a trasferat aici arhiva sa nautica, fruct a peste 50 de ani de munca in proiectare navala, avand aici peste 400 de proiecte realizate de el pentru cele mai cunoscute santiere navale din Italia si din lume. La castel, impreuna cu ei, locuieste mama ultracentenara a lui Aldo, Maria Teresa, pisoii Ottone si Iside si paunii Ginger si Roger, care nu au vrut sa ni se arate si noua, Franca spunandu-ne ca fug uneori si-apoi se intorc acasa cand li se face foame.

Franca va fi zilele ce urmeaza in Romania si noi abia asteptam sa o revedem!

Link video: https://www.youtube.com/watch?v=30GKGD5D_SU    Prin curtoazia Francai Mollo

Franca Mollo & Aldo Cicchero

                                          ©copyrght Franca Mollo

Calatoria mea la castel a fost sustinuta de catre: Paralela45, Autoritatea Nationala de Turism Italiana – Birourile Acqui Terme, Primaria Acqui Terme si Il Passo

In Castelul Morsasco, se pot organiza evenimente speciale, nunti si servicii fotografice.  Pentru mai multe informatii, va rog contactati-ma.