Astazi va propun un preparat pe care noi il iubim nespus: gnocchi din cartofi cu un sos cremos si aromat cu hribi, galbiori si mult Parmezan. Pana la reteta insa, va voi destainui o mica istorioara a acestor paste atat de iubite in toata lumea.
Gnocchi sunt unul dintre alimentele cele mai antice, de origini umile si cu toate acestea surprinzatoare. Aceste paste care astazi sunt de cele mai multe ori achizitionate, sunt foarte simple de realizat acasa, iar gustul va garantez ca este complet diferit.
Si ca de obicei, am pornit pentru a va scrie o reteta si iata-ma-s cu urechile prinse in istoria acestor paste. Dar rabdare caci asa cum stim, frumuseteta celor mai frumoase calatorii este ca stim de unde pornim, insa nu stim unde vom ajunge.
A fost odata ca niciodata, faina de alac, atat de indragita de catre anticii romani, faina care era la baza alimentatiei de zi cu zi din acea epoca. Era atat de indispensabila, incat era considerata sacra. Intr-atat de sacra, incat la nuntile de rit antic, numite “confarreatio” adica cu alac, mirii isi schimbau mici paini care se numeau “panis farreus”, pe care le consumau drept simbol al vietii ce aveau sa imparta incepand din acea zi. Aceste nunti trebuiau sa aiba loc in prezenta a 10 martori si era consacrata lui Iuppiter Farreus sau Giove del Farro. Aceste ritualuri erau prezervate patricienilor pentru a putea urca in ierarhia bisericeasca. Tot din aceasta faina de alac, se preparau la vremea respectiva prima versiune de gnocchi, doar cu apa si sare.
Astazi, pastele gnocchi sunt alaturi de pizza si alte paste fainoase italiene, printre cele mai cunoscute alimente din lume si in Italia sunt preparate in toate regiunile dar cu forme diferite. Asa cum va spuneam mai sus, sunt usor de realizat si se adapteaza usor, la orice tip de sos. Exista multe feluri de gnocchi: din faina de grau, faina de griș, faina de orez, faina de porumb, cu cartofi, cu paine uscata si chiar gnocchi din dovleac, care sunt foarte gustosi.
Cei mai cunoscuti si mai apreciati sunt insa, gnocchi din cartofi si acestia au originile foarte antice, datand din secolul al XVI-lea, perioada in care incepuse importarea cartofilor din Americi.
Inventia acestei minunatii care astazi incanta palatele lumii intregi, o datoram locuitorilor din Sorrento. Toti cei ce ati fost in Italia, sigur ati auzit macar odata sau ati consumat celebri “Gnocchi alla Sorrentina”, un preparat delicios cu rosii, mozzarella si busuioc proaspat.
La curtea Ducatului de Milano, condusa de Francesco Sforza, cunoscuta si sub numele de “Corte Sforzesca”, cu ocazia banchetelor nuptiale, a sarbatorilor sau a victoriilor erau preparati dar erau cunoscuti sub numele de “zanzarelli”. Prepararea acestora era diferita fata de gnocchi din zilele noastre. Acestia erau preparati din miez de paine, migdale tocate, lapte si cas. Deseori la aluat se adauga si spanac pentru a le schimba gustul si culoarea si in felul acesta, supa in care erau fierti, devenea de culoare aurie. La vremea respectiva, toate acestea erau simbol de bogatie.
Mai tarziu in 1600 se numeau “malfatti” si reteta acestora prevedea folosirea apei, a oualor si migdalele si painea, erau inlocuite de faina. Conform traditiilor locale, la Roma si in Regiunea Abbruzzo, gnocchi sunt preparati joi iar in sud, in Regiunea Campania se prepara pentru pranzul duminical. Incepand din 1880, toate variantele de gnocchi au disparut, ramanad doar cei din cartofi, care sunt preparati si astazi manual, in foarte multe regiuni si in localitatile mici.
Gnocchi de cartofi cu sos din hribi si galbiori
Ingrediente pentru gnocchi:
1 kg de cartofi albi
300 gr faina alba
2 oua
Sare mediteraneana
Preparare:
- Spalam cartofii si ii punem la fiert in coaja. Cand sunt gata, ii zdrobim cu zdrobitorul de cartofi si inca calzi, ii amestecam cu faina, oua si sare. Framantam bine pana cand obtinem o compozitie omogena. Luam bucati mici de aluat, le asezam pe un fund presarat cu faina si facem din ele betisoare lungi pe care le taiem la circa 1,5 cm lungime.Dupa ce i-am taiat, ii rotunjim cu ajutorul degetelor sau asezam degetul in mijloc, apasam usor si facem o miscare in dreapta, ca si cum l-am arunca. In felul acesta se prepara in Abbruzzo si prind o alta forma. Repetam operatiunea pana cand termina aluatul, dupa care le pravalim bine in faina. Bine inteles ca ii puteti achizitiona din magazin, insa gustul nu va fi acelasi.
- Astazi am preparat un sos drag sufletului meu, un sos ce imi aduce aminte de copilaria de acasa din Toplita, bogat in bureti de padure. Pentru ca intorcandu-ne de la nasit de la Arad, am trecut prin Cosevita si localnicii vindeau niste hribi extraordinar de frumosi si la nici 500 de metri se vindeau galbior. Si uite cum am fost eu cu piciorul pe frana din 500 in 500 de metri, pentru un lucru gustos, bine inteles!
- Acum nu va ascund faptul ca de aceasta data am exagerat cu portiile pentru ca ne plac atat de mult gnocchi facuti in casa, mai ales cu sos din bureti, incat nu am rezistat.
Iata reteta sosului meu:
150 gr hribi
150 gr galbiori
1 ceapa rosie
30 gr jambon de casa afumat
2 linguri de unt cu trufe de la Meggle
40 ml vin alb sec
Piper negru proaspat macinat
200 ml frisca de gatit de la Meggle
1 lingura patrunjel verde tocat marunt
30 gr Parmezan ras
Preparare:
- In primul rand vom curata buretii de impuritati, vom taia partea inferioara a picioruselor si ii vom felia. Ii vom clati sub apa rece, dar cu mare grija. Curatam, spalam si feliem ceapa; feliem jambonul, spalam si tocam marunt patrunjelul.
- Punem o oala cu apa, sare si un strop de ulei la fiert.
- Incalzim untul cu trufe intr-o tigaie antiaderenta si adaugam ceapa si jambonul si cand au prins culoare, stingem cu vinul alb si adaugam mai intai galbiorii si peste 10 minute, adaugam hribii. Fierbem la foc mediu circa 15 minute, dupa care adaugam smantana de gatit, fierbem 2 minute si oprim focul. Patrunjelul verde, il adaugam abia acum si amestecam cu grija.
- Acum putem pune gnocchi la fiert. Atentie cu timpul de fierbere! Sunt gata, cand se ridica la suprafata. Ii scoatem cu ajutorul unei palete si ii asezam in bolul de servire si punem deasupra sos ca sa nu se lipeasca si presaram cu Parmezan. Daca avem mai multi gnocchi de fiert, repetam operatiunea dar nu uitati sa ii asezati pe straturi cu sos, altfel se vor lipi.
Si voilà un preparat mai mult decat delicios, usor de preparat chiar si de catre profani.
Am asociat acest preparat cu un vin alb sec, acelasi pe care l-am folosit la prepararea sosului.
Pana data viitoare, va salut cu drag!
Nota: Daca folositi untul cu trufe de la Meggle, nu mai adaugati sare sosului, intrucat acest unt este deja sarat si jambonul la fel!
