Se facea ca era anul 1845 pe strada de’Servi in Padova, Italia. Cofetarul Gian Battista Pezziol, are o revelatie geniala. Inca nu stia, dar era pe cale sa dea viata, celebrului lichior Vov.
Sa o luam de la inceput. Pezziol era un artist al productiei manuale de nuga, procedeu ce necesita zilnic utilizarea a sute de albusuri. O parte din galbenusuri le vindea famiilor care locuiau in zona dar ii ramanea intotdeauna o cantitate insemnata in surplus si la vremea respectiva fiind un produs delicat, conservarea era imposibila. Si uite cum decide cofetarul sa utilizeze galbenusurile amestecandu-le cu Marsala, zahar si o mare doza de iubire pentru a crea un lichior simplu si genuin pe care avea sa il numeasca ‘’Vovi’’. Cuvantul inseamna oua in dialectul venetian. Foarte curand, lchiorul avea sa devina un succes, trece frontierele Padovei si isi schimba numele in Vov, un nume care si astazi oriunde in lume este sinonim cu deliciosul lichior de oua.
Deja in 1856, pe vremea lui Franz Joseph I-ai si al Principesei Elisabetta de Wittelsbach, celebra Sissi, Vov cucereste legiuni de pasionati si incepe sa colectioneze numeroase premii, obtinand astfel solemnul brevet al vulturului cu doua capete, primit de la Arhiducii Austriei.

Ulterior Vov devine protagonistul indiscutabil in baruri si restaurante, inlocuind astfel oul frecat cu zahar (zabaione) atat de indragit si asta datorita gustului captivant al noului lichior. Unde mai punem ca era considerat drept un bun reconstituent, stiti voi la ce ma refer….
Cand izbucneste cel de al doilea razboi mondial, datorita proprietatilor energizante ale lichiorului, acesta vine furnizat trupelor cu numele de “VAV2”, acronim al cuvintelor din limba italiana ‘’Vino Alimento Vigoroso’’, imbuteliat in carton presat si vitrifiat pe interior, pentru a inlesni un transport mai usor.
Atinge apogeul difuziei in anii 60’-70’, perioada in care incep sa apara numeroase imitatii, insa nici unul nu a egalat gustul unic al Vov-ului.

Si bunica mea prepara lichiorul de oua, insa din pacate reteta ei s-a pierdut si eu folosesc de ani de zile reteta unei matusi de a sotului meu, care draga de ea, prepara niste bunatati inegalabile. La noi in familie nu exista Craciun si iarna fara Vov si sunt sigura ca va veti indragosti si voi de acest preparat si da: multumesc si eu Domnului Pezziol pentru aceasta minunatie.
Este un lichior usor de preparat si este perfect in perioada rece.
Ingrediente pentru circa 1 litru si 300 ml
5 galbenusuri de ou proaspete ( eu am utilizat oua de tara )
250 ml lapte proaspat
250 ml frisca
250 gr zahar
90 ml Marsala
500 ml vodka 33 sau 35% sau 110 ml de alcool la 95%
½ baton vanilie Fuchs
1 lingurita extract vanilie Madagascar de la Dr Oetker
Preparare:
- Punem in planetara galbenusurile de ou si zaharul si ii dam drumul la viteza cea mai mica.

- Intre timp, incalzim laptele cu frisca si vanilia. Facem o incizie pe lung pe batonul de vanilie si cu varful unui cutit, scotem semintele de vanilie si adaugam in compozitia de lapte si frisca atat semintele cat si batonul. Atentie: nu fierbem aceasta compozitie, doar o incalzim si cand este pe cale sa dea in clocot, oprim focul si lasam sa se raceasca. Nu adaugati compozitia fierbinte la oua din dorinta de a castiga timp, riscati ca ouale sa se fiarba si adio lichior!
- Ne intoarcem la galbenusurile care intre timp cu ajutorul planetarei au devenit intre timp spumoase. De aceasta data, m-a ajutat noua mea prietena, planetara de la Myria care isi face treaba foarte bine. Adaugam Marsala si extractul de vanilie si dam drumul din nou aparatului, la viteza a 3-a. Cand compozitia de lapte s-a racit, adaugam la oua, putin cate putin, procedand la fel si cu alcoolul.
- Lichiorul nostru este gata, il varsam in sticle si il punem la racit, poate fi in frigider, pivnita sau o camara rece.
Va sfatuiesc sa consumati lichiorul in 15-20 de zile de la preparare intrucat nu contine conservanti, chiar daca zaharul si alcoolul ajuta la conservare.
Poate fi consumat rece sau incalzit, presarat cu putin cacao amar sau cu un ciuf de frisca.

Fotografia face parte din arhiva producatorului de Vov si face parte din campania de promovare “Puisorul ospatar” din 1913